Fascinantul album de improvizații solo Ways of Disappearing al pianistului newyorkez Lucian Ban reprezintă o contribuție remarcabilă la canonul solo-ului de pian în jazz și un profund opus de maturitate al unuia dintre cei mai de succes muzicieni de origine română pe scena jazz-ului internațional. Produs împreună cu violistul american Mat Maneri și editat de prestigioasa casă de producție Sunnyside Records din NYC, albumul a fost înregistrat în acustica specială a Sălii Baroce a Muzeului de Artă din Timișoara și include 14 piese originale și improvizații, un blues și două standarde moderne de jazz compuse de celebrele Annette Peacock și Carla Bley.
Numit de ziarul britanic The Guardian “A name to watch” și considerat “unul dintre cei mai talentați pianiști de jazz care s-au mutat la NYC” (Bruce L. Gallanter, Downtown Music Gallery), Lucian Ban și-a câștigat renumele pe scena jazz-ului internațional printr-o serie de albume și colaborări cu nume de primă mână și este recunoscut pentru sinteza extrem de personală între jazz și muzica tradițională românească, pentru reimaginarea muzicii lui George Enescu prin prisma improvizației și pentru căutarea unui ideal al jazz-ului cameral. Muzica lui a fost descrisă drept “un triumf al comunicării emoționale și muzicale” (All About Jazz), “răvășitoare, misterioasă” (New York Times), “neortodoxă dar fascinant de frumoasă” (The Guardian), “atemporală și plină de viață” (Downbeat).
Autor a 20 de albume sub nume propriu pentru label-uri de prestigiu din întreaga lume, Lucian Ban este singurul muzician de jazz român care a înregistrat pentru celebra casă ECM (Transylvanian Concert) și ale cărui apariții discografice au câștigat Best Album of the Year din partea Downbeat Magazine (Elevation, Songs from Afar), Jazz Journalists Association (Enesco Re-Imagined, Mystery), și US Național Public Radio (Transylvanian Folk Songs, The Bela Bartok Field Recordings). Albumele sale se bucură de acolade în presa majoră din lume (The Guardian, El Pais, New York Times, NeueBurcher Zeitung, Financial Times, etc) și de recenzii în presa de specialitate (Downbeat, The Wire, All About Jazz, Jazz Times, Jazziz, London Jazz News, Jazzman, etc). Lucian Ban a colaborat și susținut turnee în întreaga lume cu muzicieni de prestigiu precum John Surman, Barry Altschul, Mat Maneri, Evan Parker, Nasheet Waits, Louis Sclavis, John Hebert, Eric McPherson, Tony Malaby, Ralph Alessi, TheoBleckmann, Jen Shyu, Gerald Cleaver, Alex Harding și mulți alții.
Discutând albumul său de pian solo Lucian Ban consideră că “nu există o diferența reală între improvizație și compoziție” și dacă “structura sau tradiția pot fi învățate, libertatea improvizației este mai degrabă un instinct”. Solo-ul de pian este piatra de încercare a oricărui pianist de jazz, iar atunci când improvizezi de fapt observi și creezi în același timp, pui întrebări muzicale la care trebuie să răspunzi în timp real în actul performativ. Referindu-se la istoria jazz-ului, Lucian Ban afirmă o afinitate cu “o pleiadă de pianiști radicali și iconoclaști precum Thelonious Monk, Andrew Hill, Keith Jarrett, Duke Ellington sau Paul Bley, pianiști care au întrerupt tradiția rolului pianului în jazz, și au extins granițele limbajului instrumental”.
Citând din comunicatul de presă al casei de discuri Sunnyside Records: “După decade de gestație, Ways of Disappearing reprezintă o contribuție semnificativă la arta pianului solo în jazz, și arată cât de inspirat poate să fie Lucian Ban în clipa creației, creând muzică din eter, și realizând, așa cum scrie Downbeat Magazine, o artă personală care este universală”.
EN
BG
HU
