Era în 1984, toată România am văzut-o aruncată în aceea
fântână, câinele acela era imaginea, metafora unei Românii care se
zbătea şi nu reuşea decât să latre, să urle. Deci totul este un mister,
iar textul ideal este de fapt cel care se scrie singur, dintr-o situaţie
dramatică foarte puternică. Simt uneori, scriind, că eu nu sunt decât
mesagerul care transmite mesajul” - Matesi Vişniec
Spectacolul prezinta doua personaje, Domnul cu baston (Alexandru Nagy)
si Domnul cu palarie (Stefan Pavel), care se motiveaza atat reciproc,
cat si pe spectatori, in recunoasterea faptului ca majoritatea
actiunilor noastre sunt absurde, intrucat ele nu reusesc sa tulbure
inertia lucrurilor mai mult decat o face o pietricica aruncata in apa
unei fantani. Momente de insuportabila repetabilitate a fiintei. Alte
momente insa cand credinta noastra si motorul care ne pune in miscare
sunt atat de puternice incat depasesc limitele cu care ne-am obisnuit
si… aceasta credinta a schimbarii in bine ajunge sa fie daruita
spectatorului.
Cate adevaruri despre om pot incapea intr-un buzunar de teatru? Actorii
Alexandru Nagy si Stefan Pavel si regizorul Alex Bogdan va invita sa
descoperiti raspunsul impreuna cu ei!
„Acest spectacol a avut de la 2 la 4 ore, l-am jucat chiar de 3 ori
consecutiv. Exemplifică foarte clar limita dintre teatru și performance.
Idealul unui spectacol de teatru este ca de fiecare dată să transmită
energia unei premiere, la fel de proaspăt. Asta e un principiu ce
privește “teatrul sacru”. Plecând de aici, ajungem la performance,
apariție motivată de trebuința găsirii unui mod de a elibera frustrarea
artiștilor… aici nediscutând despre comedia dell’arte. Așa că pentru
a-ți răspunde, Buzunarul cu pâine nu mai este de mult un spectacol de
teatru.” (Alexandru Nagy, sursa )
--
Regia: Alex Bogdan
Distributia: Alexandru Nagy și Ștefan Pavel