Sunt un îndrăgostit de Caragiale. Între 2003-2006 am montat integrala Caragiale, absolut toate piesele sale, și pe cele neterminate, și momente și schițe..., am muncit mult împreună cu colegii mei de la Chișinău. Am făcut asta pentru că sunt convins că, pentru orice teatru, Caragiale este un mare profesor de actorie. Orice director înțelege acest lucru va include în repertoriu cel puțin un Caragiale în fiecare an, măcar pentru actori: și pentru cei tineri, dar și pentru cei mai obosiți de diverse experimente teatrale, care trebuie readuși la firesc. La Teatrul „Satiricus” am împărțit istoria teatrului în două: până la Caragiale și după Caragiale. Spre deosebire de alți dramaturgi, Caragiale îmbină comedia de situație cu comedia de caractere și cu satira.
Chiar și D’ale carnavalului, pe care mulți o consideră o simplă farsă, este de fapt o satiră socială plină de forță la adresa moravurilor și defectelor general-umane. Politicul, de asemenea, există la Caragiale în fiecare piesă, trebuie doar să-l vezi. Important e să nu citești superficial, pentru că într-o virgulă poți descoperi conceptul regizoral al întregii piese, într-un cuvânt poți găsi caracterul personajului, într-o indicație a autorului – mesajul potrivit societății actuale.
Caragiale este modern și profund. Nu întâmplător, există o mare apropiere între Caragiale și Cehov. Amândoi sunt niște precursori ai teatrului absurdului, adică al teatrului „de mâine”, pentru vremea lor. Comparând povestirile timpurii ale lui Cehov cu „momentele” lui Caragiale descoperim o temă care îi unește: tema omului mic, a omului mărunt, oarecare, neînsemnat.
Caragiale e un autor mondial, care a rămas cumva în umbră doar din cauza limbii române, mai puțin vorbită decât engleza, rusa ori franceza, și noi trebuie să-l promovăm, cum au făcut francezii cu Molière.
Am rugămintea ca regizorii contemporani să nu creadă că Caragiale e deja depășit. Eu cred că nici măcar n-am ajuns să-l înțelegem. Caragiale n-a scris despre oameni abstracți; a scris despre o clasă politică imorală și analfabetă, despre un popor care trăiește numai în guleaiuri, cum se zice în Ivan Turbincă, dintr-o sărbătoare în alta, unde nu se mai termină carnavalurile.
Regizorul Alexandru Grecu
Distribuția: Robert Vladu, Patricia Buraga, Simona Codreanu, Mihai Sima, Laurențiu Vlad, Andrei Șchiopu, Mihai Alexandru, Dorin Ceagoreanu, Daniel Cergă, Vlad Grecu, Patricia Buraga, Oana Crișan, Bianca Holobuț, Izabela Badovics, Andrada Dobre, Cliuța Șușu
Regia și decorul: Alexandru Grecu
Costume: Wilhelmina Kuron Bekesi
Coregrafia: Dumitru Tanmoșan
EN
BG
HU
